Forma sprâncenelor poate schimba vizibil echilibrul feței: poate deschide privirea, poate evidenția pomeții și poate crea impresia unor trăsături mai armonioase. Alegerea corectă nu înseamnă însă să reproduci o formă văzută pe altcineva. Structura osoasă, densitatea naturală a firelor, poziția ochilor și proporțiile feței sunt repere mult mai importante decât tendințele momentului.
Cele mai reușite sprâncene sunt, de regulă, cele care pornesc de la forma naturală și necesită cât mai puține modificări drastice. Grosimea, arcuirea și lungimea trebuie analizate împreună. Înainte să folosești penseta sau să trasezi conturul cu un produs de machiaj, merită să identifici câteva puncte de referință și să observi ce tip de sprâncene echilibrează trăsăturile tale.
Pornește de la forma naturală a sprâncenelor
Primul pas este să observi direcția în care cresc firele și locul în care sprânceana formează în mod natural o curbură. O arcuire care există deja este, în general, mai ușor de definit decât una creată artificial prin pensarea excesivă.
Piaptănă sprâncenele și privește-le fără machiaj. Identifică zonele dense, eventualele goluri și diferențele dintre cele două sprâncene. Nu încerca să obții o simetrie perfectă. Fața are în mod natural mici asimetrii, iar eliminarea repetată a firelor pentru a face sprâncenele identice poate conduce la subțierea lor inutilă.
Păstrează cât mai mult din grosimea naturală, mai ales dacă aceasta se potrivește proporțiilor feței. Ajustările mici tind să ofere un rezultat mai firesc.
Identifică punctele principale ale sprâncenei
Poți folosi un creion subțire sau mânerul unei pensule pentru a aproxima cele trei repere importante: începutul, punctul de arcuire și capătul sprâncenei.
Pentru început, poziționează creionul vertical pe lângă aripa nasului. Zona în care acesta ajunge la nivelul sprâncenei oferă un reper orientativ pentru punctul de pornire. Pentru arcadă, direcționează creionul din zona aripii nasului către exterior, raportându-te la iris, cu privirea înainte. Pentru capăt, trasează imaginar o linie între aripa nasului și colțul extern al ochiului.
Aceste măsurători nu sunt reguli matematice. Fizionomia diferă de la o persoană la alta, astfel încât reperele trebuie adaptate rezultatului vizual și formei naturale.
Adaptează arcuirea la forma feței
În cazul unei fețe rotunde, o sprânceană cu o arcuire moderat definită poate adăuga vizual structură. Este preferabil să eviți o formă foarte rotunjită dacă aceasta accentuează și mai mult liniile circulare ale feței.
Pentru o față alungită, sprâncenele ceva mai drepte pot contribui la echilibrarea proporțiilor. O arcadă foarte înaltă poate accentua suplimentar impresia de lungime.
Fețele pătrate, caracterizate printr-o linie mandibulară bine definită, pot fi echilibrate de o arcuire controlată, fără un unghi exagerat. În cazul unei fețe ovale există, de obicei, mai multă flexibilitate, iar o formă naturală, ușor arcuită, se integrează armonios.
Forma feței este însă doar un punct de orientare. Dimensiunea frunții, poziția ochilor și structura sprâncenelor pot schimba alegerea finală.
Grosimea trebuie să respecte proporțiile
Sprâncenele foarte subțiri nu avantajează automat trăsăturile delicate, la fel cum cele foarte groase nu reprezintă soluția universală pentru o față bine definită. Grosimea trebuie raportată atât la fizionomie, cât și la densitatea firelor existente.
Dacă ai sprâncene naturale bogate, subțierea lor drastică presupune întreținere constantă și poate produce un aspect nefiresc. Dacă firele sunt rare, desenarea unui contur mult mai gros decât baza naturală poate deveni evidentă, mai ales în lumină puternică.
În machiaj, completează golurile prin mișcări scurte, asemănătoare firelor, și evită să colorezi uniform întreaga sprânceană.
Atenție la începutul și capătul sprâncenelor
Un început foarte întunecat și geometric poate înăspri expresia feței. Pentru un rezultat natural, intensitatea ar trebui să fie mai redusă în partea dinspre nas și să crească discret spre arcadă și exterior.
Și lungimea cozii contează. Un capăt exagerat de lung sau orientat prea mult în jos poate crea vizual impresia unei priviri coborâte. În schimb, o coadă bine proporționată continuă firesc linia sprâncenei și contribuie la definirea ochilor.
Când folosești creion, pomadă sau fard, aplică treptat produsul. Este mult mai simplu să adaugi intensitate decât să corectezi o sprânceană excesiv conturată.
Nu transforma tendințele în reguli
Sprâncenele foarte stufoase, laminate, perfect drepte sau puternic arcuite pot deveni populare, însă tendințele nu țin cont de fizionomia fiecărei persoane. O formă care arată excelent într-o fotografie poate necesita modificarea excesivă a sprâncenelor tale naturale.
Înainte de o schimbare importantă, testează forma cu machiaj. Poți modifica temporar grosimea, arcada sau lungimea și observa rezultatul în lumină naturală și din mai multe unghiuri. Astfel, eviți pensarea unor fire pe care ulterior ai putea dori să le păstrezi.
Forma potrivită a sprâncenelor este cea care completează trăsăturile fără să le domine. Respectă direcția naturală de creștere, folosește proporțiile feței ca reper și fă modificările progresiv. Iar dacă îți dorești o schimbare majoră, laminare, vopsire sau o procedură semipermanentă, informează-te corect și apelează la un specialist calificat, care poate adapta tehnica la fizionomia și particularitățile sprâncenelor tale.
